Baile Campulugului au fost uitate dupa 75 de ani

La Campulung Moldovenesc edilii locali de dupa 1989 au fost foarte preocupati sa dea localitatii, pe hartie, statutul de municipiu si statiune turistica de interes national, asa ca dupa 2005 asa este cunoscut oraselul. Simpla proclamare a rangului nu aduce insa automat nici nobletea si nici recunoa... sterea valorii, principiu care sa dovedit ca se aplica si turismului campulungean. Desi toti factorii de raspundere din ultimii 20 de ani, indiferent de culoarea politica, au admis ca localitatea montana aflata in mijlocul unor peisaje de vis ar putea trai, asemeni unora din Austria ori Elvetia, doar din turism, nimeni nu a fost capabil sa faca domeniul sa mearga. Chiar daca particulari care sa investeasca in hoteluri si pensiun sau gasit, autoritatile nu au fost capabile sa genereze infrastructura pentru a usura accesul si nici un fel de atractie locala nu a fost bine popularizata si valorificata. In disperare de cauza, autoritatile campulungene sau gandit ca numai investitii enorme in pirtii, telegondole si alte asemenea ar putea aduce cohorte de turisti si sau apucat de tocat milioane de euro pentru asta. Numai ca tara sa umplut intre timp de asa ceva, simpla imitatie a retetelor de succes pe banda rulanta nu a avut sanse nicaieri iar campulungenii, cu toti banii cheltuiti pe noile dotari, nu pot oferi nimic in plus care sa atraga vizitatorii ca un magnet si sa ii faca sa strabata drumurile proaste cu orice pret pentru a ajunge aici. Daca sar fi uitat bine in jur si daca ar fi avut macar curiozitatea sa citeasca documente vechi despre propria localitate, mai marii targului ar fi aflat pana acum ca, in urma cu trei sferturi de veac, Campulungul gasise reteta succesului in turism si chiar in sanatate publica. Solutia sar putea aplica si azi cu investitii infime, daca sar dori cu adevarat altceva decat udarea buzunarelor de partid din "infuzia" de fonduri europene si guvernamentale. Vremuri bune dealtdata Campulungenii se pare ca au descoperit de la stramosi efectele pozitive ale bailor de plante, dar pe vremea ocupatiei imperiale au facut din baile de igiena si sanatate o utila obisnuinta. Pentru ca vegetatia din imprejurimi a oferit intotdeauna practic gratuit tot ce era necesar, localnicii sau obisnuit mai ales cu baile de cetina de brad si de pin si cu cele de stroh (flori de fan). Fara sa fie un lux sau un moft cosmetic, pentru ca in acele vremuri nu era cazul, baile de plante erau recunoscute drept mijloc la indemana pentru a tine la distanta bolile, inclusiv in sezonul rece, pentru intarirea organismului si chiar tratarea unor probleme precum reumatismul, bolile de piele si racelile. Localnicii au cultivat acest obicei igienic zeci de ani. In trecut, baile de plante se faceau acasa, in ciubar, sau mai tarziu la baia publica. Totul consta in turnarea de apa fierbinte peste o pernuta umpluta cu plante, direct in vasul de baie. La baile de abur se practica si "bataia" cu maturi de cetina, in fapt un fel rudimentar foarte eficient de masaj tonic si aromoterapie. Existau combinatii secrete ideale de plante, stiute doar de unii batrani si, pentru ca la baie fiecare doritor mergea cu propriul saculet de plante, procurarea combinatiilor de la cunoscatori era si o mica afacere locala. Strandul renumit Mai tarziu obisnuinta locala sa combinat cu inteligenta unor investitori si astfel sau nascut stabilimentele bailor campulungene, care au ajuns sa fie cautate de oameni din toata tara, de la poporeni de rand la ministri. Sa dus vestea bailor campulungene si peste granita. Investitiile au fost facute, potrivit presei de la 1938, de afaceristul Adalbert Veczera, care a construit strandul din Campulung. Impreuna cu medicul F. Slegel, investitorul avea si al doilea stabiliment in oras, strict dedicat bailor. Stabilimentele campulungene erau mentionate elogios in publicatii importante ale vremii, precum "Anuarul Bucovinei de Sud - Sezonul balnear 1938", realizat de Victor Procopovici si Iosif Brull. La vremea respectiva, strandul local avea o mare de flori pentru ambianta, carari amenajate spre padure, teren de tenis, sala de bridge, restaurant, bar dansant, trasa si era cautat si iarna, pentru ca stabilimentul includea cabine pentru bai de acid pinic si bai calde. La celalalt stabiliment se practicau baile de cetina, de acid carbonic, hidroterapia dar si baile de namol adus de la Ciocanesti. Presa vremii relateaza ca pentru astfel de beneficii doritorii plateau un tarif care "constituie culmea infinitatii", de numai 15 lei. Calea spre uitare Chiar daca ulterior, pe vremea comunistilor, totul a devenit afacere de stat, campulungenii si turistii au putut sa continue baile de plante si namol la fostul strand si apoi la baia publica, tot la preturi reduse si tot cu mare succes. Dupa 1989 bunul obicei sa pierdut lent, iar strandul a redevenit unul obisnuit, in timp ce baia publica a fost inchisa dupa ce combustibilul folosit sa scumpit. A existat o incercare din partea unui medic si fost consilier local, Stefan Ionescu, de a reinvia domeniul, dupa 1990. Impreuna cu un grup de prieteni, medicul a concesionat fosta baie publica, dar proiectul nu sa mai concretizat, pentru ca finantarea pe care o asteptau afaceristii nu a fost obtinuta. De atunci si pana in 2011 au disparut pana si amintirile despre vremurile in care la Campulung se venea la bai. Totusi, in aceasta vara o firma privata a renovat vechiul strand si, chiar daca nu mai ofera decat balaceala de vara in conditii europene, demersul este important. O alta firma a transformat vechea baie in complex de agrement cu bazine acoperite si servicii de wellness. Despre vechile bai de planteaducatoare de mii de turisti, insa, poate tocmai pentru ca sar putea reinfiinta cu cheltuieli mici ce nu genereaza comisioane consistente pentru nimeni, sa uitat total...